Am început să scriu pe blog din liceu, încurajată de o persoană care a văzut în mine dorința aceasta: de a mă descărca prin scris. Am fost respingătoare la început cu această idee, dar apoi, am zis: de ce nu?
Scriam mult: despre bucurie, credință, trădare, dezamăgire, iubire, copilărie și lista poate continua. Deschideam blog-ul și scriam tot ce îmi trecea prin inimă. Știam că aici pot să fiu eu. Așa mult m-a ajutat această terapie.
Dar am crescut. Timpul a fost împărțit. Nu mai aveam timp uneori nici să știu ce e prin inima mea. Nu mai apucam să scriu când oamenii mă răneau. Era prea târziu uneori să scriu toate experiențele prin care am trecut. Timpul trecea și terapia mea era depozitată într-un dulap. Am ajuns la un moment dat obosită. Suntem oameni. Obosim…
Am încercat în câteva rânduri să deschid dulapul prăfuit, dar nu mai știam cum să folosesc această terapie. Era de domeniul trecutului. Nu mă mai regăseam acolo. Ceva lipsea…
Așa că într-o seară am vorbit cu o prietenă de a mea, Oana. Și povestind noi așa, m-a întrebat de ce nu mai scriu. Și atunci, am înțeles că trebuie să o iau de la capăt. În ciuda părerilor, a timpului, a circumstanțelor, trebuie să deschid dulapul și să mă reîntorc la terapia mea.
Poate o să spuneți..că rugăciunea trebuie să fie cea mai bună terapie. N-o să vă contrazic, pentru că sunt de aceeași părere. Pentru că în perioada cât blogul a stat “în dulap” doar rugăciunea m-a ținut. Doar cu Isus de mână am reușit să rămân în barca înconjurată de valuri. Poate de asta a trebuit și să renunț o perioadă la terapia asta. Să înțeleg că doar rugăciunea e cea care vindecă cu adevărat.
Dar știu că și acest scris pe blog, e benefic. E o altă rugăciune pe care o fac vizibilă și altora, care poate trebuie să zâmbească, să plângă, să găsească un răspuns, nu știu. Dar mă rog ca prin terapia mea de aici, să pot ridica și pe aproapele meu. Domnul să lucreze!
De aceea, dedic acest articol prietenei mele, Oana care a crezut în mine. Care a simțit că trebuie să mă vindec de “iarnă”. Mulțumesc Domnului pentru ea. Mulțumesc Domnului pentru toți oamenii pe care i-a pus lângă mine să mă ridice și să creadă în mine. Mulțumesc Domnului pentru tot!
Poză: Pinterest
roxanaaaaaaaa 